Imi place sa cred ca majoritatea cadrelor pe care le trag sunt gandite in detaliu, si la fel, majoritatea care apar online trec printr-un filtru. Nu pot sa pun orice mic rahatel si sa astept ca toata lumea sa se minuneze. Si la fel nu-mi pun toate sperantele in aceasta comunitate sau oricare alta comunitate,nu alerg dupa aprecieri, si in primul rand stiu sa accept o critica.
Insa asa ma dispera persoanele care se minuneaza singure la rahatul pe care il posteaza, ca si cand , vai ce tare sunt ca am facut click, cand cadrele lor nici macar nu sunt gandite, sunt trase la "hai sa tragem sa vedem ce iese" sau "hai sa facem si noi cum a facut X poate ne iese tare" .
Cred ca ideaa e ca: putina auto-cenzura nu strica, cum nu strica nici un dram de modestie sau de umilinta.
`anmari has been spreading her infectious positivity throughout our community for over 6 years. Throughout this time Ana has been at the core of all things devious, passionately developing an eclectic gallery, helping organise devmeets, participating in chat events and also recently completed dedicating her time as a Community Volunteer. We are absolutely delighted to bestow the Deviousness Award for May 2013 to `anmari, congratulations! Read More
Sta.sh
Fave this journal (it will be your number)
Watch me IF you like my art~ ;v;
Theme
.
this journal 
Total prizes reach 1000 
But of course there are always the rules......
Please please please fave the journal!
Make another journal about this giveaway and provide a link of that journal in the comments (this will help spread the word about this giveaway)
Suggestive 
multumesc mult!
am observat schimbarea de semnatura. ma bucur
Marshall Vandruff was saying that there's 4 stages of learning:
1. unconscious ineptitude - when you don't know you suck
2. conscious ineptitude - when you know you suck
3. conscious aptitude - when you know how to do it but you have to think
4. unconscious aptitude - when you do it right without thinking (second nature)
si eu tot pe acolo ma consider
Ideea de bază e că, după ce că aprecierea unei opere artistice (fotografie, în cazul nostru) este subiectivă, mai ține tare mult și de experiența/pregătirea celor care o privesc. Dacă unuia i se pare un close-up cu o buburuză banal, altcuiva i se poate părea spectaculos. Cu cât avansăm în domeniile care ne interesează, cu atât standardele la care ne raportăm devin mai ridicate. Nu este o regulă, însă cred că se întâmplă destul de des.